Se afișează postările cu eticheta Editura Trei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Editura Trei. Afișați toate postările

Recenzie: Playlist pentru Nick si Norah de David Levithan, Rachel Cohn

Recenzie: Playlist pentru Nick si Norah de  David Levithan, Rachel Cohn


Descriere: 
New York?
Pe locuri, fiţi gata, start:Norah şi Nick sunt pregătiţi să-şi asume riscurile unui salt în necunoscut.
O poveste lungă cât o noapte newyorkeză despre un băiat şi o fată care ajung, prin forţa destinului şi a muzicii, parteneri într-o sumedenie de aventuri amuzante. Cei doi se descoperă unul pe altul după ce Nick o roagă pe Norah, la finalul unui concert dintr-un club, să fie prietena lui... pentru doar cinci minute.
O întâlnire între două lumi aparent diferite, cu excepţia pasiunii pentru muzică: Norah e fiica rebelă a unui mare producător muzical, Nick e basist şi compozitor într-o trupă underground de queercore. întâmplarea face ca amândoi să aibă inima frântă după eşecuri în dragoste.

Un volum proaspăt, inteligent, amuzant şi, în ciuda limbajului licenţios pe alocuri, deloc lipsit de duioşie. O carte pentru tinerii şi neliniştiţii de toate vârstele.

„Nu-i destul să stai singur pe trotuar şi să compui un cântec pentru o fată, dacă n-ai tupeul să încerci măcar să vorbeşti cu ea." -- R. Cohn & D. Levithan

„Ştiu că o să-ţi sune ciudat, dar te-ar deranja să fii prietena mea în următoarele cinci minute?" -- R. Cohn & D. Levithan


Gândurile mele (Roxana):

Câți dintre voi încearcă să trăiască o viață perfectă, dar au acele momente în care și-ar dori să arunce totul la gunoi și să trăiești o noapte (sau chiar mai mult) fără reguli, fără restricții... pur și simplu să fii liberă și să te lași în voia ritmului vieții.

Sunt conștientă că regulile sunt făcute cu un motiv anume, acela de a menține ordinea și disciplina, dar uneori avem nevoie de haos, de aceea nebunie prin care ne eliberam emoțiile și ne lăsăm în voia simțurilor, a muzicii neauzite decât de noi....

“I'm thinking I would like to dance in the rain with this person. I would like to lie next to him in the dark and watch him breathe and watch him sleep and wonder what he's dreaming about and not get an inferiority complex if the dreams aren't about me.”



În Playlist pentru Nick și Norah vedem o nouă perspectivă asupra vieții- adevărat una pe care o cunoaștem deja din cele mai vechi timpuri, anume: Carpe Diem, de a trăi fiecare clipă ca și cum ar fi ultima. Dar trebuie să recunoaștem că uneori nu este atât de simplu să nu mai acorzi atenție problemelor zilnice, a rutinei care inevitabil se instaurează în viața noastră fără să realizăm acest lucru. Totuși oare nu suntem fericiți cu această noțiune de rutină? Oare ea nu ne oferă siguranța de care avem nevoie cu atâta disperare? Oare chiar am găsi în noi forța necesară de ne arunca toate planurile pe apa sâmbetei și să mergem mai departe cu un zâmbet pe buze, știind că viața noastră nu va mai fi niciodată la fel? Recunosc că nu aș putea să trăiesc neavând un plan, de aceea o admir pe Norah, sau mai precis îi admir voința...

Totul începe cu Nick  care încearcă să-și revină după o despărțire amară- voi admite că în timp ce o ador pe Tris din Divergent, această Tris m-a lăsat cu un gust destul de amar și pe mine- și cu toate că el este sfâșiat din pricina sentimentelor sale... a faptului că Tris i-a frânt inima fără să stea de două ori pe gânduri, Noah încă speră că ar mai putea exista o altă șansă, altfel nu-și explică motivul pentru care aceasta îl bântuie în continuare, amintindu-i de timpurile mai bune...
Adevărul este că Tris este complexă, poate fi o ticăloasă fără inimă, dar în același timp și o prietenă-dușmană ciudată. Adevărul este că nu vă pot povesti foarte mult despre relația ei cu celelalte două personaje principale, fără a vă dezvălui o parte din secretele acestora...

“I mean, I don’t know how the world broke. And I don’t know if there’s a God who can help us fix it. But the fact that the world is broken - I absolutely believe that. Just look around us. Every minute - every single second - there are a million things you could be thinking about. A million things you could be worrying about. Our world - don’t you just feel we’re becoming more fragmented? I used to think that when I got older, the world would make so much more sense. But you know what? The older I get, the more confusing it is to me. The more complicated it is. Harder. You’d think we’d be getting better at it. But there’s just more and more chaos. The pieces - they’re everywhere. And nobody knows what to do about it. I find myself grasping, Nick. You know that feeling? That feeling when you just want the right thing to fall into the right place, not only because it’s right, but because it would mean that such a thing is still possible? I want to believe that.”

Ceea ce vă pot spune... este faptul că acest roman este o călătorie a două suflete rănite, ce ascund propriile lor probleme, dar care se găsesc unul pe celălalt exact la momentul nepotrivit (în ochii lor), potrivit pentru noi.

În seara concertului trupei lui Nick, singurul lui moment de pace, nefiind nevoit să se concentreze asupra eșecului său în dragoste... își face apariția nedorită Tris, care se hotărăște să-și etaleze noul iubit în fața fostului. Acesta este momentul în care Nick simte se prăbușește și trebuie să-i dovedească lui Tris că nu este singura ce poate merge mai departe. Cum? Simplu! Rugându-se de o fată necunoscută să-i fie iubită pentru o seară și o sărută....

Acesta este momentul în care amândoi descoperă că se cunosc prin intermediul lui Tris și tot acum Nick se hotărăște să o ajute pe această fată atât de diferită de cea ce fusese iubirea lui! Ceea ce nu știe este faptul că ea aflase deja totul despre el și chiar mai mult decât atât....
Dar încetul cu încetul, cei doi se apropie, descoperind că muzica îi unește mai mult decât au fost unite vreodată două persoane...



Povestea o aflăm din perspectiva ambelor personaje și sunt conștientă că nu toți vor fi de acord cu opinia mea... în sensul că mi-a plăcut la nebunie să aflu perspectiva lui Nick (pentru mulți pare destul de emo, dar aș vrea să luați în considerare că tocmai a fost părăsit de fata pe care o adora). Chiar mai mult decât atât... a fost o adevărată experiență să văd cum Nick este consumat de sentimentele pentru Tris și emoțiile ce apar pentru Norah.

“I Wanna Hold Your Hand.’ First single. Fucking brilliant. Perhaps the most fucking brilliant song ever written. Because they nailed it. That’s what everyone wants. Not 24-7 hot wet sex. Not a marriage that lasts a hundred years. Not a Porsche or a blow job or a million-dollar crib. No. They wanna hold your hand. They have a feeling that they can’t hide.”

Decizie Finală: Acest roman este o poveste sensibilă a două suflete rănite profund de oamenii dragi acestora, dar în același timp este o poveste a descoperirii sinelui prin intermediul unor necunoscuți...
Un roman despre acceptare a imperfecțiunii lumii, a greșelilor ce te conduc spre viitorul tău....
 

 
Nota mea: 5/5
 

Autori:

Rachel Cohn s-a născut în 1968 la Washinghton, a absolvit Barnard College şi este autoare de romane pentru tineri. Trăieşte la New York. A scris Gingerbread (2002), The Steps (2003), Pop Princess (2004), Shrimp (2005), Two Steps Forward (2006), Cupcake(2007), You Know Where to Find Me (2008), Very LeFreak (2010), Beta (2012).
David Levithan trăieşte la New York şi este câştigătorul Lambda Literary Award pentru romanul Boy Meets Boy. Este însă foarte cunoscut şi pentru romanele pe care le-a scris împreună cu John Green – Will Grayson, Will Grayson (în curs de publicare la Editura TREI) – şi cu Rachel Cohn: Nick & Norah's Infinite Playlist (2007), Naomi & Ely's No Kiss List (2007), Dash & Lily's Book of Dares(2010).

Recenzie: Ultimul Imperiu de Brandon Sanderson

Recenzie: Ultimul Imperiu de Brandon Sanderson

           
De o mie de ani oamenii n-au mai văzut soarele sau o floare, de când Lordul Legiuitor a început să conducă lumea. Omenirea e împărţită în două clase: skaa şi nobili. Singurul lucru care le deosebeşte este că nobilii se nasc uneori cu anumite abilităţi de a folosi metalele în acţiuni ca Domolirea, Aţâţarea sau Împingerea. Ocazional însă împerecherea dintre clase produce un skaa cu talente de nobil; de aceea, Lordul Legiuitor ucide copiii născuţi din asemenea relaţii. Uneori însă câte unul scapă cu viaţă. Iar Kelsier este un astfel de Supravieţuitor… legendarul „Născut din ceaţă", care aduce acum speranţă pentru skaa.

Pe lângă unul dintre cele mai interesante concepte de magie din literatura fantasy,Născuţi din ceaţă pune întrebări profunde despre religie şi societate." -- New York Times Book Review

Seria Născuţi din ceaţă este o trilogie, la care a fost adăugat ulterior un al patrulea volum a cărui acţiune se petrece la 300 de ani după evenimentele din seria originală.


Vreau să mulţumesc sponsorului nostru Editura Trei pentru şansa de a citi această carte! Ea poate fi comandată AICI alături de multe alte titluri!

                                          

Gândurile mele (Roxana):





“Belief?"
"Yes," Sazed said. "Tell me, Mistress. What is it that you believe?"
Vin frowned. "What kind of question is that?"
"The most important kind, I think.” 

În primul rând aș dori să precizez că deși am auzit de Brandon Sanderson, care este foarte popular în momentul acesta, totuși nu am avut ocazia să citesc una dintre operele lui asta până acum.

Iar acum mă întreb ce a fost în capul meu? Cum am putut rata oportunitatea de a citi o asemenea serie extraordinară? Pentru că dați-mi voie să vă asigur că am ADORAT Ultimul Imperiu!


Știu că mulți dintre voi veți cataloga această carte ca fiind încă un titlu fantasy, și cu toate că nu mi-am ascuns niciodată iubirea față de acest gen literar, de data aceasta cu greu aș putea cataloga Ultimul Imperiu ca fiind doar o altă carte obișnuită din acest gen literar, ci dimpotrivă ea ar putea face parte atât din categoria științifico-fantastică, dar și cu o tentă de distopie. Așa cum am menționat deja nu știam foarte multe despre autor, dar aflasem despre unele titluri scrise de el, care au avut foarte mult succes, încât vă puteți imagina că am ezitat puțin în decizia mea de a citi această carte, deoarece nu eram complet sigură că îmi va plăcea. Ce mult mă bucur că m-am înșelat.

“My behavior is nonetheless, deplorable. Unfortunately, I'm quite prone to such bouts of deplorability--take for instance, my fondness for reading books at the dinner table.” 



Subiectul romanului este unul deja cunoscut cititorului, mai exact lupta dintre bine şi rău, dintre conducător şi cetățenii lui, dar aici, avem parte de elementele fantastice care în timp ce oferă extraordinarul, în același timp îi oferă și credibilitatea poveștii. Îi avem pe de o parte pe nobili împreună cu Lordul Legiuitor, care abuzează de puterile lor, dar și de skaa, oamenii obișnuiți lipsiți de puteri magice, cei ce nu se pot apăra de abuzuri, ci doar să spere că  vor supraviețui în această lume violentă.

“Belief isn't simply a thing for fair times and bright days...What is belief - what is faith - if you don't continue in it after failure?...Anyone can believe in someone, or something that always succeeds...But failure...ah, now, that is hard to believe in, certainly and truly. Difficult enough to have value. Sometimes we just have to wait long enough...then we find out why exactly it was that we kept believing...There's always another secret.”

Dar, elementul care deosebește această carte de restul romanelor cu acest subiect ca stereotip, este lumea creată, ieșită din comun și foarte bine descrisă, dar mă opresc aici pentru că nu vreau să dezvălui prea mult.



“You should try not to talk so much, friend. You'll sound far less stupid that way.”


Ca în toate bătăliile dintre bine și rău, vom avea nevoie de personaje malefice şi eroi... cum vă puteți imagina, Lordul Legiuitor este personajul negativ, corupt, care acționează după propriile lui interese, dar nu știm cine sunt eroii... ei bine Kelsier este unul dintre eroi, iar celălalt, sau mai bine zis cealaltă este Vin, ucenica, ambii născuți din ceață, vânați de semenii lor, care nu le vor permite să existe din cauza originilor lor, dar de asemenea, datorită pericolului pe care îl reprezintă pentru nația lor și sistemul lor atent organiza.

Marsh: Our best efforts were never even a mild annoyance to the Lord Ruler."
Kelsier: Ah, but being an annoyance is something that I am very good at. In fact, I'm far more than just a 'mild' annoyance--people tell me I can be downright frustrating. Might as well use this talent for the cause of good, eh?” 


Dar să nu vă închipuiți că Vin și Kelsier sunt mai prejos decât nobilii şi conducătorul lor, ci dimpotrivă sunt la fel de vicioși ca și ei, iar dacă sunt puși la pământ se vor ridica și vor lovi la fel sau chiar mai tare, de aceea i-am admirat atât de mult, pentru că sincer îi ADOR pe eroii care luptă la fel de mult, la fel de dur, la fel de teribil precum dușmanii lor. Nu mă înțelegeți greșit, pentru că știu că în viața reală este dificil să te ridici și să fi la fel de teribil precum dușmanii tăi, dar când citesc o carte bună, îmi place când autorul nu se inhibă și ne arată că poți lovi și să rămâi totuși fidel principiilor tale.

Totuși, odată ca niciodată Lordul Legiuitor nu era la fel de teribil așa cum este acum.. la început și-a dorit doar o lume mai bună, dar pe parcurs, totul s-a schimbat  și recunosc că mi-a plăcut foarte mult să observ ascensiunea lui, dar deodată și distrugerea lui ca personaj cu principii nobile... În același timp îl vedem pe Kelsier, vedem lupta lui pentru a supraviețui și  modul în care descoperă cine este și ceea ce poate face, pentru că până la urmă, avem un roman fantastic, în care nobilii au diverse abilități magice precum Căutarea, Ațâțarea sau Domolirea. Aceste abilități apar după ce nobilii ard una dintre cele opt metale, dar cei Născuți din Ceață pot mai mult de atât, iar acest fapt îi îngrozește pe nobili.

Așa cum am menționat deja, această carte ilustrează, într-o oarecare măsură lupta dintre bine și rău, dar și dintre clasele sociale, iar această caracteristică m-a făcut să mă îndrăgostesc și mai mult de această carte, pentru că rareori avem ocazia să vedem realitatea ilustrată într-un roman fantastic. Precum mai rar vezi un autor care nu-și inhibă părerile personale, iar acest lucru se poate observa în Ultimul Imperiu.

Decizie Finală- Avem un roman care ilustrează foarte multe teme serioase, încorporate într-o lume supranaturală extrem de bine descrisă, cu personaje frumos structurate, aflate într-un conflict dintre bine și rău. Toate acestea sub vocea unui narator care reușește cu ușurință să-ți ofere impresia că trăiești în lumea respectivă.... ce îți mai poți dori?

Nota mea: 5/5




“But you can't kill me, Lord Tyrant. I represent that one thing you've never been able to kill, no matter how hard you try. I am hope.”

Mistborn series...

Mistborn: The Final Empire ...
by 

The Well of Ascension (Mist...
by 

The Hero of Ages (Mistborn,...
by 

The Alloy of Law (Mistborn,...
by 

Shadows of Self (Mistborn, #5)
by 

Untitled (Mistborn #6)
by 

Despre Autor


Brandon Sanderson (n. 1975) a obţinut masteratul în Creative Writing la Universitatea Brigham Young, pe când făcea parte din redacţia Leading Edge, revista semiprofesionistă de ficţiune speculativă a universităţii. A debutat în 2005 cu romanul Elantris. Sanderson a fost ales pentru a scrie volumul final din seriaRoata timpului după moartea lui Robert Jordan. Este laureat al Premiului David Gemmel Legend (2011) pentru cel mai bun roman fantasy, The Way of Kings.

Recenzie: Jumătatea Rea (Half Life#1) de Sally Green

Recenzie: Jumătatea Rea (Half Life#1) de Sally Green

         


Jumătatea Rea este primul volum dintr-o trilogie.

E pe jumătate Vrăjitor Alb... pe jumătate Vrăjitor Negru. Mama lui a fost vindecătoare... tatăl lui e un ucigaş. Nimeni nu-l vrea... Toţi îl vânează.
Noul hit mondial după Jocurile foamei, Harry Potter, seria Amurg.
Periculos de captivantă! -- Time Magazine
În Anglia zilelor noastre, vrăjitorii trăiesc la un loc cu oamenii: Vrăjitorii Albi, care sunt buni; Vrăjitorii Negri, care sunt răi; şi Nathan, în vârstă de şaisprezece ani, fiul unei Vrăjitoare Albe şi al celui mai temut Vrăjitor Negru.
Ţinut captiv într-o cuşcă, Nathan trebuie să scape înainte să împlinească şaptesprezece ani, când va primi trei daruri de la tatăl său şi va deveni el însuşi vrăjitor — iar dacă va greşi, va muri.
Încercarea lui Nathan de a-şi găsi tatăl devine o luptă crâncenă pentru supravieţuire, cu provocări la tot pasul şi în care binele şi răul se dovedesc mult mai complicate decât şi-ar fi imaginat.

Sally Green surprinde cu măiestrie frământările unui individ captiv între cele două jumătăţi ostile ale propriei identităţi. -- Publishers Weekly

Vreau să mulţumesc sponsorului nostru Editura Trei pentru şansa de a citi această carte! Ea poate fi comandată AICI alături de multe alte titluri!

                                          

Gândurile mele (Roxana) :

         "Orice lucru e bun sau rău,numai după cum îl face închipuirea noastră."
                                                                      Hamlet, William Shakespeare

Cred v-ați dat seama până acum că sunt o fanatică a genului fantasy. Am citit și încă citesc multe opere de acest gen, deoarece este foarte ușor să te pierzi în acest tip de lectură, prin lumile fantastice atât de bine descrise, încât că simți că respiri același aer precum eroii romanului sau că beneficiezi de un control ieșit din comun. Să vorbim puțin despre control... în viața reală este greu să supraviețuiești, probabil unii dintre voi nu veți fi de acord cu teoria mea, dar gândiți-vă puțin la cât de fragilă este viața. cum practic un singur moment te poate transforma dintr-un câștigător într-un învins, mai exact acum râzi și te distrezi cu un prieten, iar în următorul moment asiști la înmormântarea lui...
Viața POATE fi urâtă, dar poate fi și frumoasă, blândă până la un anumit punct, iar fiecare zi este o nouă luptă, o nouă șansă să fii fericit. În orice caz, citind o lectură fantasy, eroii au parte de un sfârșit fericit (majoritatea operelor urmează același stereotip: o luptă între bine și rău, în care doar binele poate învinge, uneori sacrificând unele personaje). Totuși au fost unele lecturi care s-au abătut de la această regulă și pe lângă veșnica luptă, autorii ne-au oferit lecții importante de viață. Aș aminti aici de opera Harry Potter, care reprezintă mai mult decât un pionier al genului fantasy, ci are atât de multe subînțelesuri, încât poate nu toți le-au observat, dar toți au înțeles mesajul și de aceea J.K. Rowling rămâne un geniu al literaturii și voi citi cu plăcere orice va decide autoarea să scrie.


Revenind la subiect... Jumătatea Rea oferă, într-un mod mai diferit, o nouă lecție de viață printr-un mesaj subliminal, acela că uneori oamenii nu sunt așa cum îi credem. Câți dintre voi cunoașteți lupta pentru independență pe care africanii din America au dus-o? 
Pentru că au fost niște ani îngrozitori, iar acești oameni (deși mulți albi i-ar fi considerat animale) au fost mai mult decât simpli sclavi ai nobililor europeni. Sunt sigură că toți ați urmărit sau auzit la un moment dat de filmul Pe aripile vântului (un film excepțional pe care-l recomand din suflet), iar acest film ilustrează pe scurt un episod din istoria lor, al prejudecăților la care au fost supuși, atât ei cât și urmașii lor, mai exact războiul de secesiune. Dar, nu foarte mulți au discutat despre metiși, copii din două rase diferite, precum al unui tată sau mame negre și al unei mame sau tată alb. Ei bine, niciuna dintre rase nu voia să-i accepte și de cele mai multe ori acești erau izolați complet din ambele societăți, iar adesea omorâți....

E un episod negru din istoria umanității, care ilustrează un moment teribil, atât de teribil încât cu ușurință l-am putea clasa alături de teribilele evenimente de la Auschwitz sau din primul război mondial, și nu numai...pentru că din păcate, uneori omul este ființa cea mai îngrozitoare ce a trăit pe acest pământ. Știu că nu tuturor vă place istoria, ci dimpotrivă, ea vă pare plictisitoare... pentru că și eu, la un moment  dat am crezut același lucru, dar cu timpul, am descoperit  că nu trebuie să uităm. Gândiți-vă... dacă am uita, ce i-ar împiedica pe cei mai mulți să repete păcatele strămoșilor?


Citind Jumătatea Rea, am simțit că am devenit pentru un timp un Semicod (sau dacă am face o mică referire la istorie: o metisă), o persoană condamnată pe nedrept să sufere pentru păcatele părinților (care dacă ne-am gândi mai bine.. oare este un păcat?) și... l-am înțeles pe Nathan, i-am înțeles atitudinea defensivă, și adeseori puțin egoistă. Cine nu ar fi dacă ar fi trecut prin situațiile pe care le-a trecut el?


Iar dacă toți ceilalți cred că ești din fire o persoană îngrozitoare, atunci ajung și tu să te comporți pe măsura renumelui tău, totuși Nathan nu-și pierde umanitatea, iar toată viața el se va lupta să-și mențină sinele viu, să păstreze un echilibru între partea de Vrăjitor Negru și cea de Vrăjitor Alb, cu atât mai mult cu cât Vrăjitorii Albi, și implicit Consiliul lor, îl condamnă să trăiască într-o cușcă, izolat de toți, mai ales de de mica lui familie,  bunica, a fratelui său mai mare, Arran, sora lui, Deborah, sau chiar sora mai mare, dar mai puțin afectuoasă, Jessica.

Dar, indiferent de statutul lui ca Semicod, Consiliul nu ar fi trebuit să-l izoleze de cei care țineau la el și să se comporte de parcă ar fi un animal, și nu un tânăr pedepsit deja de soarta pentru simplul motiv că s-a născut, având în vedere că era deja pedepsit de societate. Totuși ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la Nathan este faptul că nu se lamentează în privința situației lui, desigur așa pare mai rece și egoist în ochii cititorului, dar pentru mine nu s-a întâmplat așa, ci dimpotrivă i-am înțeles unele decizii, nu am fost de acord cu altele, dar per total, a fost un erou pe gustul meu, real cu calități și defecte.

" Șmecheria e să nu-ți pese. Să nu-ți pese că te doare, să nu-ți pese de nimic.
Șmecheria cu nepăsarea e cheia, alta nu mai e în orașul ăsta. Numai că nu-i un oraș, e o cușcă lângă o casă de țară înconjurată de dealuri, copaci și văzduh.
E o cușcă din care nu te scoate decât o singură șmecherie.""

Având în vedere această situație teribilă, Nathan are o singură salvare- să primească cele trei daruri la vârsta de 17 ani și să devină vrăjitor, dar până atunci trebuie să-și descopere limitele și originea. Ah... și să rămână în viață.



 "Fac aceleași ca înainte. Și cușca e tot aceeași. Și cătușele la fel. Zgarda e încă la gât, ceva mai largă, dar la gât, Dacă o să încerc să plec, o să mor, nu am niciun dubiu. Încă n-am ajuns la punctul ăla totuși."

Decizie finală- dacă ar fi să aleg în acest moment o serie fantasy care mi-a schimbat viziunea asupra lumii și care mi-a amintit că uneori viața nu e doar lapte și miere, atunci aș alege această carte, această serie pentru că MERITĂ!

Nota mea: 5/5



Seria Half Life...

Despre autoare
Sally Green locuieşte în nord-vestul Angliei. A avut diverse slujbe (plăcute şi mai puţin plăcute), apoi a deţinut chiar o funcţie importantă într-o companie. Însă viaţa ei s-a schimbat când şi-a descoperit bucuria de a scrie şi a început să pună pe hârtie poveştile la care a visat dintotdeauna. E o cititoare pasionată şi adoră plimbările în natură. În fiecare dimineaţă îşi propune... să bea mai puţină cafea. Jumătatea Rea este primul ei roman.Drepturile de publicare au fost vândute în 50 de ţări. Fox 2000 a achiziţionat drepturile de ecranizare.

Noi aparitii!

La Editura Rao:






Elisa avea totul: frumuseţe, popularitate şi un viitor strălucit. Dar în ultimii trei ani, se confruntă cu viziuni terifiante, dureri şi vânătai misterioase din senin. În cele din urmă i se promite un leac - o operaţie minoră pentru a arde partea hiperactivă a creierului său - dar înainte de procedură, ea descoperă adevărul şocant din spatele halucinaţiilor sale: vedea lumea prin ochii altei fete. Când Elisa află că geamăna sa telepatică este subictul unor experimente guvernamentale, fetele fug, ducând cu ele secrete pentru care merită să ucizi, în acest thriller romantic şi futurist.



La Editura Litera:



Dragostea lor este mai puternică decât legea, decât timpul, decât viața însăși.

Porniți într-o călătorie prin timp la capătul căreia speră să găsească nu doar cartea pierdută a vrăjitoarelor, ci și sursa neobișnuitelor ei puteri, Diana și Matthew ajung în Anglia elisabetană, într-o lume a spionilor și a uneltirilor în care primii ghizi le sunt vechii prieteni ai vampirului, straniul grup de personalități literare, științifice și politice ale epocii cunoscut sub numele de Școala Nopții. Pe măsură ce pânza de minciuni pe care o reprezintă trecutul lui Matthew se strânge în jurul lor, Diana și iubitul ei ajung în Franța, apoi în Boemia, la curțile celor mai importanți monarhi ai lumii. Pentru Matthew Clairmont călătoria în timp nu-i lucru ușor, așa cum nici Dianei nu-i e simplu să afle cheia moștenirii sale și să elibereze adevărata forță ce zace în ea.
O sinuoasă călătorie a cunoașterii, în care alchimia, magia și istoria dau naștere unei profunde povești despre dragoste, pasiune, legături de sânge.

„... un amestec perfect de fantasy, istorie și romance. Dacă ai citit Cartea pierdută a vrăjitoarelor, atunci Școala Nopții este lectură obligatorie. Dacă nu, pune-le pe amândouă pe lista ta de lecturi de vacanță, și lista va fi completă.“ The Miami Herald

La Editura Trei:


Şiiiiii.............

”In toamna vom publica Paper Towns si antologia de povestiri de Craciun, intitulata Let It Snow, in care apare si John Green (ambele carti se afla in traducere). Iar mai apoi, in iarna, vom publica Will Grayson, Will Grayson, scrisa in colaborare cu David Levithan (autorul romanului Zi dupa zi).”

Deci vom avea:






Știre preluată de aici. 

Editura Corint:

Alături de Poe, scriitorul britanic William Hope Hodgson (1877–1918) este unul dintre maeştrii întemeietori ai genului fantastic şi horror anglo-saxon. Intriga complexă şi îndrăzneala imaginativă din Casa de la marginea Abisului definesc universul aparte al operei sale.

Undeva, în Irlanda, într-un cătun pe care nicio hartă nu-l înregistrează, lângă un râu fără nume, a cărui albie se ascunde brusc în subteran, pentru a reapărea dintr-odată, într-o cascadă uluitoare, la marginea unei prăpastii înspăimântătoare, ascunsă privirii de un promontoriu de stânci, se înalţă o construcţie misterioasă. Sunt ruinele unei case înconjurate de livezi şi tufişuri sălbăticite. În acest spaţiu straniu, doi turişti, veniţi să se bucure de sălbăticia locului, descoperă un manuscris.

Citindu-l, cei doi ajung să cunoască misterioasele întâmplări prin care a trecut fostul locatar al casei, martor al acţiunii forţelor malefice şi al dispariţiei universului. Şi, odată cu ei, cititorul este prins în mrejele unei naraţiuni fascinante.

Editura Art:

Seraphina
Rachel Hartman


În regatul Goredd, au trecut patru decenii de la semnarea tratatului de pace dintre oameni și dragoni, vreme în care, în ciuda coexistenței dintre specii, rănile războiului nu s-au vindecat încă de tot. Dragonii pot lua formă umană, mintea lor analitică și gândirea rațională îi fac să fie învățați prețuiți la Curte, însă emoțiile umane sunt pentru ei un mister, iar relațiile cu oamenii stau sub semnul urii mocnite și al neîncrederii.

În această atmosferă tensionată, Seraphina, o tânără cu un talent muzical neobișnuit și o inteligență încă și mai ieșită din comun, tocmai își începe slujba ca asistentă a compozitorului Curții, când prințul moștenitor este ucis, iar pacea devine mai fragilă decât oricând. Fără voia ei, Seraphina e prinsă în anchetă împreună cu Lucian Kiggs, căpitanul Gărzii Reginei, iar ițele complotului pe care îl descoperă se dovedesc mai periculoase chiar decât cumplitul secret pe care ea se străduise întreaga viață să îl ascundă.

Copila-Stea
Jerry Spinelly




Lumea crede că e venită de pe o altă planetă sau că părinţii ei sunt acrobaţi la circ. Din ziua în care apare la liceul din Mica, Copila-Stea Calaway surprinde printr-o feerie de sunet şi culoare. Îmbracă rochii lungi şi chimonouri, cântă la ukulele, râde şi dansează. Întreaga şcoală e cucerită de apariţia exotică ce sparge tiparele. Impresionat e şi Leo Borlock, elev în clasa a unsprezecea, pe care Copila-Stea îl cucereşte cu un surâs. Dar oamenii sunt schimbători şi capricioşi, iar cei ce ies din rândul lumii nu sunt văzuţi mereu cu ochi buni. Îndrăgostit, Leo încearcă să o convingă să devină o fată pe placul tuturor, chiar dacă asta presupune renunţarea la tot ce o defineşte.


Jocul lui Westing
Ellen Raskin




Moartea plină de mister a unui milionar excentric adună laolaltă şaisprezece oameni diferiţi şi cu totul neobişnuiţi, care trebuie să desluşească circumstanţele decesului unchiului Westing pentru a putea moşteni averea acestuia.

Cei şaisprezece posibili moştenitori cad imediat în patima jocului propus de Westing prin testamentul său, atraşi de miza finală: două milioane de dolari. „Nu contează ce aveţi, ci ceea ce nu aveţi“ este unul dintre indiciile lăsate de unchiul Sam. Însă jocul lui presupune multă atenţie, spirit strategic, diplomaţie şi o privire de la distanţă.

Jocul lui Westing este o adevărată analiză a tipului uman à la Hercule Poirot.

Uraaa!!!!!!!!!!

Recenzie Pe Strada Dublin (Pe Strada Dublin #1) de Samantha Young

Recenzie:Pe Strada Dublin 
                                                  (Pe Strada Dublin #1) 
                                                   de Samantha Young


Descriere:


Tot ce vrea ea este prezentul.
Însă viitorul îi rezervă o surpriză... 

New York Times bestseller
Jocelyn Butler a fugit ani întregi de trecutul său. Însă bărbatul seducător pe care îl cunoaşte o va dezbrăca de toate... secretele.
 
Acum patru ani, Jocelyn Butler şi-a lăsat în urmă trecutul dureros şi a plecat din Statele Unite în Scoţia, pentru a lua totul de la capăt. 

S-a hotărât să-şi îngroape suferinţa şi să meargă înainte fără a se mai implica în nicio relaţie.
Pare mulţumită să ducă o viaţă retrasă până în clipa în care se mută într-un apartament superb pe Dublin Street. Acolo cunoaşte un bărbat care zguduie din temelii lumea ei păzită cu grijă.

Braden Carmichael obţine întotdeauna ce vrea. Ştiind cât de sceptică este Joss privind orice fel de relaţie, Braden îi propune un aranjament sexual care să satisfacă atracţia intensă dintre ei şi care să le ofere în acelaşi timp libertate totală.

PE STRADA LONDRA, de Samantha Young, în curând în colecţia Eroscop!



  Îl puteţi achiziţiona aici.


EROTISM.
SENZUALITATE.

ROMANTISM.

Recenzie:

"Pe Strada Dublin" este un roman emoţionant care te învaţă că nu trebuie să te temi să iubeşti din nou. O altă lectie importantă pe care o primim este aceea că, uneori, prietenii pot deveni familia ta atât timp cât ai inima deschisă şi sufletul pregătit pentru o nouă şansă...

"Pe Stradă Dublin" a fost una dintre cele mai bune lecturi ale anului 2013 şi trebuie să felicit Editura Trei pentru achiziţionarea şi publicarea acestui titlu pe piaţă românească. În opininia mea, Joss, eroina romanului, reprezintă una dintre cele mai puternice reprezentate ale sexului frumos, dar care are coloană vertebrală şi nu se teme să-şi exprime opinia în orice privinţă. Sincer, această caracteristică a devenit atât de rară în noile apariţii din ultima vreme...

Nu am nimic cu "Twilight" sau "Fifty Shades", am citit ambele serii, de fapt "Twilight" mi-a deschis apetitul pentru fantasy şi astfel, am descoperit noi orizonturi în lumea lecturii, dar sincer, se pare că deja a apărut un tipar general ca personajul central feminin să fie timidă şi inocenta, mai mult sau mai puţin, iar eroul- problematic şi distant.

Deşi se păstrează o parte dintre aceste caracteristici- prin prezenţa unui erou foarte protector, obsedat după control- eroina nu este doar o floricică lipsită de apărare, care se îmbujorează uşor, dimpotrivă este o femeie sigură pe ea, care este conştientă că este atractivă şi nu se teme de nimeni.

În incipit, cunoaştem o adolescenţă inocentă şi plină de viaţă care studiază împreună cu cea mai bună prietenă, Drew, şi încearcă să nu ia în condiderare atenţia pe care o primeşte de la băiatul de care este atrasă prietenă ei. În acel moment, îşi face simţită apariţia conducerea şcolii însoţită de poliţie şi asistenţă socială, care îi dezvăluie un adevăr cutremurător legat de părinţii şi surioară ei- aceştia au murit într-un accident de maşină...

Astfel ajungem la ipoteza, construită din faptul că Joss se mută într-o nouă locuinţa, pe stradă Dublin, sau cel puţin îşi doreşte să se mute, acest fapt fiind condiţionat de reuşita să se înţelegă cu chiriaşa acelui apartament, Ellie Carmichael. În timp ce se pregătea să ocupe un taxi, cunoaşte un bărbat atractiv,deşi la pprima vedere, el nu constituie genul de bărbat care ar atrage-o din ăunct de vedere fizic , sigur pe el, de fapt chiar puţin arogant şi care adoră să flirteze, ea constiuind ţintă principală. Deşi face faţă cu brio atacurilor lui şi reuşeşte să se descurce excelent cu Ellie, Joss va fi pusă curând în faţa unei mari provocări: fratele atractiv, foarte protector şi aflat într-o relaţie este nimeni altul decât Costumul din taxi, mai exact Braden... Carmichael, iar prima întâlnire, cu prilejul căruia fac cunoştinţă şi află întreagă situaţie, este destul de... interesantă... şi hazlie pentru cititori.

Atracţia dintre cei doi eroi este de necontestat, totuşi cei doi încearcă să-i reziste şi metodele prin care se opun au fost destul de diverse şi amuzante, cel puţin din perspectiva mea ca cititoare. Una dintre aceste metode ar fi momentul în care Braden le prezintă pe 'partenerele lui', precum şi momentul în care încearcă să o facă geloasă pe Joss, folosindu-se de soţia unuia dintre partenerii lui de afaceri, dar, bineînţeles că şi Joss ripostează şi, astfel ajungem la situaţiile haioase, tensionate şi pasionale, pentru că atunci când cei doi se întâlnesc ies, întotdeauna, scântei.

O altă situaţie încurcată şi încărcată de tensiune, comic de situaţie este aceea dintre Ellie şi Adam, prietenul cel mai bun al lui Braden, o situaţia ce se aseamănă destul de mult cu cea a lui Braden şi Joss, dar de data această, cel care se opune existenţei unui viitor al acelei relaţii este Adam.

Oricum, laitmotivul prezent în ambele situaţii pare să fie iubirea imposibilă datorită demonilor din trecut, încercarea de a ascunde sub preş traumele psihologice şi dreptul la o a două şansă.

Niciodată nu trebuie să ne ascundem problemele şi să ne prefacem că totul este în regulă atunci când, în mod evident nu suntem, iar acest fapt îl va constata Joss şi, împreună cu psihologul ei, dar mai ales cu ajutorul lui Braden şi Ellie, ea va reuşi să-şi vindece rănile sufleteşti şi să găsească puterea de a merge mai departe, în ciuda trecutului aventuros şi drumul către auto-distrugere pe care se află anterior, iar teama şi obsesia completă pentru control a lui Braden va fi impulsul de care avea nevoie pentru a lua decizia corectă.

Da, dragii mei! Braden are şi el proprii lui demoni, datorită unei trădări din trecut, precum şi a abandonului părinţilor săi, abandon nu fizic, căci atât tatăl lui cât şi mama lui s-au jucat de-a părinţii în diferite momente ale vieţii lui Braden, dar niciunul nu a fost capabil să-i ofere căldură părintească şi un cuvânt de consolare atunci când acesta a avut cea mai mare nevoie. Singura lui salvare a constituit-o familia Nichols, care a fost mereu alături de el.

Naraţiunea se realizează la persoană întâi din perspectiva lui Joss, iar autoarea reuşeşte să exprime într-un mod unic, inegalabil, lupta interioară între dorinţa de a merge mai departe şi de a fugi, lupta interioară datorată instinctului de auto-conservare, precum şi a tuturor anilor de suferinţă în tăcere...

Caracterizarea personajelor:

Joss- personajul principal feminin al acestei poveşti, precum şi naratoarea acţiunii- este faţă distanţă, care reuşeşte cu precizie şi experienţă îndelungată să-şi ascundă sentimentele şi trăirile sufleteşti, uneori chiar de ea însăşi. Datorită anilor zbuciumaţi din adolescenţă, ea are experientă şi maturitate de partea ei, chiar dacă vârstă ei nu o arată- având doar douăzeci şi trei de ani-, ea este genul de faţă care nu suportă să trăiască din banii altei persoane, lucru dovedit prin refuzul repetat de a se atinge de banii părinţilor ei, deşi ar fi putut să o ajute în diferite situaţii de criză de-a lungul timpului.

Este atractivă, deşi nu este perfect conştientă de atracţia pe care o exercită asupra bărbaţilor din jurul ei, fapt remarcat atât de Braden cât şi de Ellie. Deşi nu pare a fi genul de femeie care l-ar atrage pe Braden Carmichael, temperamentul ei, precum şi frumuseţea ei exotică reuşeşte să-l cucerească irevocabil, astfel încât cei doi pornesc o relaţie pasională, bazată pe atracţie şi sex, nicidecum pe sentimente, desigur lucrurile se complică în acest timp....

Braden Carmichael- scoţian- dap, am de gând să folosesc doar acest cuvânt pentru a-l descrie. Totuşi, va pot dezvălui că este un bărbat intens, pasional, uneori arogant, alteori pur şi simplu încrezător. Desigur, având în vedere toate fetele care s-au aruncat la picioarele lui şi au acceptat fiecare regulă impusă de acesta, fără a protesta, este de la sine înţeles că nu acceptă cu uşurinţă un refuz, dar nu spun acest lucru în sensul negativ, doar că este mult mai încrezător şi mai tenace decât ceilalţi eroi al altor romane de acest gen. Pe de altă parte, ceilalţi eroi nu s-au confruntat cu o partenera precum Joss...

Adam şi Ellie se confruntă cu multe obstacole dar iubirea lor nu cedează nici datorită timpului, nici datorită distanţei, nici datorită personalităţii lor...

Este genul acela de cuplu, care într-un fel sau altul reuşesc să-şi găsească drumul unul către celălalt. De asemenea, povestea lor este dezvăluită mai pe larg în nuvela 'Until Fountain Bridge', în care descoperim cât de strâns legată este relaţia lor, strânsă printr-o prietenie şi relaţie de loialitate reciprocă.

Verdict Final- un român despre peietenie, loialitate, iubire, dar şi traume, pierderi şi dreptul de a merge mai departe. O poveste despre viaţă şi moarte, în care primim o lecţie importantă: viată este scurtă, bucură-te de fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima.


Nota mea: 10/5.




Citate:

“I know you love me, Jocelyn, because there’s no fucking way I can be this much in love with you, and not have you feel the same way. It’s not possible.”



“Babe, nice lingerie is for seducing a man. I’m already fucking seduced.”



“You’re good with the words, I’ll give you that.”
“I’m good with my hands. Will you let me give you that?”



“I feel like I'm missing something really important when you're gone. So important I don't feel like myself. I've never felt like someone was mine before. But you're mine, Jocelyn. I've known that from the moment we met. And I'm yours. I don't want to be anyone else's, babe.”



Serie
        .....Pe Strada Dublin



On Dublin Street (On Dublin...
de 

An On Dublin Street Christm...
de 

Until Fountain Bridge (On D...
de 

Down London Road (On Dublin...
de 

Castle Hill (On Dublin Stre...
de 

Before Jamaica Lane (On Dub...
by 

Fall from India Place (On D...
de 

Untitled (On Dublin Street #5)     
de 
powered by Blogger | WordPress by Newwpthemes | Converted by BloggerTheme