Recenzie: Jumătatea Rea (Half Life#1) de Sally Green

Recenzie: Jumătatea Rea (Half Life#1) de Sally Green

         


Jumătatea Rea este primul volum dintr-o trilogie.

E pe jumătate Vrăjitor Alb... pe jumătate Vrăjitor Negru. Mama lui a fost vindecătoare... tatăl lui e un ucigaş. Nimeni nu-l vrea... Toţi îl vânează.
Noul hit mondial după Jocurile foamei, Harry Potter, seria Amurg.
Periculos de captivantă! -- Time Magazine
În Anglia zilelor noastre, vrăjitorii trăiesc la un loc cu oamenii: Vrăjitorii Albi, care sunt buni; Vrăjitorii Negri, care sunt răi; şi Nathan, în vârstă de şaisprezece ani, fiul unei Vrăjitoare Albe şi al celui mai temut Vrăjitor Negru.
Ţinut captiv într-o cuşcă, Nathan trebuie să scape înainte să împlinească şaptesprezece ani, când va primi trei daruri de la tatăl său şi va deveni el însuşi vrăjitor — iar dacă va greşi, va muri.
Încercarea lui Nathan de a-şi găsi tatăl devine o luptă crâncenă pentru supravieţuire, cu provocări la tot pasul şi în care binele şi răul se dovedesc mult mai complicate decât şi-ar fi imaginat.

Sally Green surprinde cu măiestrie frământările unui individ captiv între cele două jumătăţi ostile ale propriei identităţi. -- Publishers Weekly

Vreau să mulţumesc sponsorului nostru Editura Trei pentru şansa de a citi această carte! Ea poate fi comandată AICI alături de multe alte titluri!

                                          

Gândurile mele (Roxana) :

         "Orice lucru e bun sau rău,numai după cum îl face închipuirea noastră."
                                                                      Hamlet, William Shakespeare

Cred v-ați dat seama până acum că sunt o fanatică a genului fantasy. Am citit și încă citesc multe opere de acest gen, deoarece este foarte ușor să te pierzi în acest tip de lectură, prin lumile fantastice atât de bine descrise, încât că simți că respiri același aer precum eroii romanului sau că beneficiezi de un control ieșit din comun. Să vorbim puțin despre control... în viața reală este greu să supraviețuiești, probabil unii dintre voi nu veți fi de acord cu teoria mea, dar gândiți-vă puțin la cât de fragilă este viața. cum practic un singur moment te poate transforma dintr-un câștigător într-un învins, mai exact acum râzi și te distrezi cu un prieten, iar în următorul moment asiști la înmormântarea lui...
Viața POATE fi urâtă, dar poate fi și frumoasă, blândă până la un anumit punct, iar fiecare zi este o nouă luptă, o nouă șansă să fii fericit. În orice caz, citind o lectură fantasy, eroii au parte de un sfârșit fericit (majoritatea operelor urmează același stereotip: o luptă între bine și rău, în care doar binele poate învinge, uneori sacrificând unele personaje). Totuși au fost unele lecturi care s-au abătut de la această regulă și pe lângă veșnica luptă, autorii ne-au oferit lecții importante de viață. Aș aminti aici de opera Harry Potter, care reprezintă mai mult decât un pionier al genului fantasy, ci are atât de multe subînțelesuri, încât poate nu toți le-au observat, dar toți au înțeles mesajul și de aceea J.K. Rowling rămâne un geniu al literaturii și voi citi cu plăcere orice va decide autoarea să scrie.


Revenind la subiect... Jumătatea Rea oferă, într-un mod mai diferit, o nouă lecție de viață printr-un mesaj subliminal, acela că uneori oamenii nu sunt așa cum îi credem. Câți dintre voi cunoașteți lupta pentru independență pe care africanii din America au dus-o? 
Pentru că au fost niște ani îngrozitori, iar acești oameni (deși mulți albi i-ar fi considerat animale) au fost mai mult decât simpli sclavi ai nobililor europeni. Sunt sigură că toți ați urmărit sau auzit la un moment dat de filmul Pe aripile vântului (un film excepțional pe care-l recomand din suflet), iar acest film ilustrează pe scurt un episod din istoria lor, al prejudecăților la care au fost supuși, atât ei cât și urmașii lor, mai exact războiul de secesiune. Dar, nu foarte mulți au discutat despre metiși, copii din două rase diferite, precum al unui tată sau mame negre și al unei mame sau tată alb. Ei bine, niciuna dintre rase nu voia să-i accepte și de cele mai multe ori acești erau izolați complet din ambele societăți, iar adesea omorâți....

E un episod negru din istoria umanității, care ilustrează un moment teribil, atât de teribil încât cu ușurință l-am putea clasa alături de teribilele evenimente de la Auschwitz sau din primul război mondial, și nu numai...pentru că din păcate, uneori omul este ființa cea mai îngrozitoare ce a trăit pe acest pământ. Știu că nu tuturor vă place istoria, ci dimpotrivă, ea vă pare plictisitoare... pentru că și eu, la un moment  dat am crezut același lucru, dar cu timpul, am descoperit  că nu trebuie să uităm. Gândiți-vă... dacă am uita, ce i-ar împiedica pe cei mai mulți să repete păcatele strămoșilor?


Citind Jumătatea Rea, am simțit că am devenit pentru un timp un Semicod (sau dacă am face o mică referire la istorie: o metisă), o persoană condamnată pe nedrept să sufere pentru păcatele părinților (care dacă ne-am gândi mai bine.. oare este un păcat?) și... l-am înțeles pe Nathan, i-am înțeles atitudinea defensivă, și adeseori puțin egoistă. Cine nu ar fi dacă ar fi trecut prin situațiile pe care le-a trecut el?


Iar dacă toți ceilalți cred că ești din fire o persoană îngrozitoare, atunci ajung și tu să te comporți pe măsura renumelui tău, totuși Nathan nu-și pierde umanitatea, iar toată viața el se va lupta să-și mențină sinele viu, să păstreze un echilibru între partea de Vrăjitor Negru și cea de Vrăjitor Alb, cu atât mai mult cu cât Vrăjitorii Albi, și implicit Consiliul lor, îl condamnă să trăiască într-o cușcă, izolat de toți, mai ales de de mica lui familie,  bunica, a fratelui său mai mare, Arran, sora lui, Deborah, sau chiar sora mai mare, dar mai puțin afectuoasă, Jessica.

Dar, indiferent de statutul lui ca Semicod, Consiliul nu ar fi trebuit să-l izoleze de cei care țineau la el și să se comporte de parcă ar fi un animal, și nu un tânăr pedepsit deja de soarta pentru simplul motiv că s-a născut, având în vedere că era deja pedepsit de societate. Totuși ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la Nathan este faptul că nu se lamentează în privința situației lui, desigur așa pare mai rece și egoist în ochii cititorului, dar pentru mine nu s-a întâmplat așa, ci dimpotrivă i-am înțeles unele decizii, nu am fost de acord cu altele, dar per total, a fost un erou pe gustul meu, real cu calități și defecte.

" Șmecheria e să nu-ți pese. Să nu-ți pese că te doare, să nu-ți pese de nimic.
Șmecheria cu nepăsarea e cheia, alta nu mai e în orașul ăsta. Numai că nu-i un oraș, e o cușcă lângă o casă de țară înconjurată de dealuri, copaci și văzduh.
E o cușcă din care nu te scoate decât o singură șmecherie.""

Având în vedere această situație teribilă, Nathan are o singură salvare- să primească cele trei daruri la vârsta de 17 ani și să devină vrăjitor, dar până atunci trebuie să-și descopere limitele și originea. Ah... și să rămână în viață.



 "Fac aceleași ca înainte. Și cușca e tot aceeași. Și cătușele la fel. Zgarda e încă la gât, ceva mai largă, dar la gât, Dacă o să încerc să plec, o să mor, nu am niciun dubiu. Încă n-am ajuns la punctul ăla totuși."

Decizie finală- dacă ar fi să aleg în acest moment o serie fantasy care mi-a schimbat viziunea asupra lumii și care mi-a amintit că uneori viața nu e doar lapte și miere, atunci aș alege această carte, această serie pentru că MERITĂ!

Nota mea: 5/5



Seria Half Life...

Despre autoare
Sally Green locuieşte în nord-vestul Angliei. A avut diverse slujbe (plăcute şi mai puţin plăcute), apoi a deţinut chiar o funcţie importantă într-o companie. Însă viaţa ei s-a schimbat când şi-a descoperit bucuria de a scrie şi a început să pună pe hârtie poveştile la care a visat dintotdeauna. E o cititoare pasionată şi adoră plimbările în natură. În fiecare dimineaţă îşi propune... să bea mai puţină cafea. Jumătatea Rea este primul ei roman.Drepturile de publicare au fost vândute în 50 de ţări. Fox 2000 a achiziţionat drepturile de ecranizare.

0 Response to "Recenzie: Jumătatea Rea (Half Life#1) de Sally Green"

powered by Blogger | WordPress by Newwpthemes | Converted by BloggerTheme