Fantasy&Education

original title: Bully

ISBN:1490559175 (ISBN13: 9781490559179)

edition language:English 

Recenzie:

HULIGÁN, huligani, s. m. Persoană care comite acte de huliganism. – Din rus. huligan.
HULIGANÍSM s. n. Tulburare a ordinii și moralei publice prin manifestări care arată lipsă de cuviință sau de respect față de regulile de conviețuire socială. – Huligan + suf. -ism.

Aş vrea să încep prin a menţiona că 'Bully' a fost una dintre lecturile mele preferate din anul 2013 până în prezent, deci, cred că bănuiţi care este nota mea...
Dar, înainte aş vrea să vă prezint una dintre dilemele mele în timpul analizei acestei lecturi- cuvântul bully poate fi echivalentul cuvântului huligan? Sincer, vă întreb pentru a afla părerea voastră.
Răspunsul meu este da şi nu- mai exact, când mă gândesc la cuvântul huligan, automat mă gândesc la exercitarea forţei fizice asupra unei persoane neajutorate, chiar şi pronunţarea acestui cuvânt are un efect profund, major asupra subconştientului tău (acest lucru se datorează originii sale, fiind un cuvânt de origine rusă), dar, sincer, când încerc să pronunţ 'Bully' mă gândesc la exercitarea fortei psihologice asupra unei persoane mai slabe decât atacatorul ei. Opinia mea este acea că părinţii noştri nu s-au gândit la forţa pe care o poate exercita nişte simple cuvinte asupra psihicului nostru- mai ales, tulburările ce pot apărea ca o consecinţă directă în urma acestor atacuri- şi, de ce ar fi făcut-o?
În trecut- şi în prezent există persoane care consideră că 'bătaia este ruptă din rai', iar certurile dintre copii sunt 'o joacă inofensivă'- ei bine, mă bucur să spun, că România se trezeşte încetul cu încetul şi observă aceste chestiuni aparent lipsite de importanţă- acum copii, tinerii, adulţii pot apela la ajutorul autorităţilor pentru protecţia lor. Totuşi, aşa cum am specificat, mentalitatea veche încă există, din păcate şi, mai grav, la fel se întâmplă şi cu corupţia sau neglijenţa autorităţilor. Dar, am deviat de la subiect- există foarte multe boli, tulburări psihice, ce pot apărea în cazul acestor abuzuri- de la timiditate până la demenţă, dar, în cazul celor mai grave afecţiuni putem lua în considerare şi fondul genetic al individului...
Totuşi, nu este deloc de neglijat 'forţa cuvintelor'- impactul pe care-l poate avea asupra unei persoane, ea te poate transforma într-o persoană mai bună sau poate să te pună faţă în faţă cu demonii tăi cei mai îngrozitori (pentru că să recunoaştem cu toţii avem demoni personali care sunt înlănţuiţi- sau cum doctorii i-ar numi. 'nebunie'), desigur nu mă refer la cazuri extreme precum Doctor Jekyll şi Mr. Hyde, dar totuşi nimeni nu este perfect, Revenind, cuvintele ne definesc ca persoane, dacă limbajul nu ar exista, cum am putea să comunicăm?
Ei bine, în 'Bully' o parte dintre aceste probleme ne sunt prezentate sub formă îndulcită cu o poveste de iubire- sunt convinsă că cei mai mulţi adulţi ar prefera să se discute complet deschis, fără iubire adolescentină în prim-plan, totuşi, personal, această poveste de dragoste a avut un impact mai profund decât toate orele de psihologie de la facultatea mea. De ce? Pentru că există sentimente, emoţie, iar cuvintele dacă sunt alese cu grijă, iar Penelope Douglas excelează în această privinţă, pot să te transforme complet şi irevocabil- aşa m-am simţit după lectura acestei cărţi- complet răvăşită, tulburată, aflându-mă într-o relaţie de iubire-ură cu Jared şi de compasiune şi înţelegere cu Tate.

În incipit, o cunoaştem pe Tate şi pe prietena ei cea mai bună K.C, cele două se pregătesc să-şi petreacă timpul la o petrecere, timp preţios pentru Tate, fiind ultima ei ocazie de a avea o seară normală înainte de a pleca să studieze în străinătate, dar planul ei este dat peste cap în momentul apariţiei lui Jared, fostul ei cel mai bun prieten şi Nemesis-ul ei. Evident, situaţia se complică şi mai mult atunci când apare în scenă Madoc, noul prieten cel mai bun al lui Jared, făcând glume proaste pe seama unui incident petrecut în seara aceea lui Tate. Aceasta se înfurie şi-l pocneşte pe Madoc, mai apoi fugind de la scena crimei.

După o perioadă de timp şi o vacanţă minunată în Europa, Tate se întoarce complet schimbată, o fată mult mai îndrăzneaţă şi cu mult mai multă coloană vertebrală decât înainte (personal, cred că era aşa înainte să plece în Europa, dar avea nevoie să se găsească pe ea însăşi). Acum, Tate este schimbată, dar încă aşteaptă glumele proaste ale lui Jared şi Madoc, dar se pare că Jared nu mai este nici el acelaşi personaj de dinainte.

Cu ocazia unei noi petreceri, de data aceasta la Jared, Tate, înfuriată din cauza zgomotului, dar şi a atitudinii taciturne a noului Jared, se hotărăşte să oprească petrecerea, dar este întâmpinată de un Madoc curos în privinţa ei şi astfel începe o discuţie foarte interesantă despre zvonurile şi poznele pe care Jared le-a pus la cale împreună cu Madoc pentru a o izola pe Tate de colegii ei. Desigur, Tate se înfurie, de data aceasta pe Jared, iar ca mulţumire îi închide petrecerea cu falsa alarmă a prezenţei poliţiştilor şi astfel apare în scenă noua Tate- totodată, este şi începutul intrigii...

Urmează o serie de aventuri- precum relaţia ei cu Ben Jamison, relaţia lui K.C cu Jared, prietenia ei cu Madoc şi confruntarea ei cu Jared. Astfel, Tate ajunge să se cunoască pe ea insăşi şi să descopere că liceul este doar un loc plin de dramă şi false supoziţii- dar ceea ce contează sunt prietenii adevăraţi şi în marea schemă a vieţii- totul trece. Personal, este o lecţie pe care am înţeles-o şi am fost de acord cu ea, având în vedere că toţi o primim, mai devreme sau mai târziu...

Naraţiunea se realizează la persoana întâi, din perspectiva lui Tatum, iar autoarea reuşeşte să transmită emoţiile şi trăirile personajelor într-o manieră superbă, pur şi simplu am trăit drama lui Tate, odată cu ea, am încurajat-o atunci când a ripostat, ca o adevărată majoretă şi m-am amuzat împreună cu ea- a fost pur şi simplu, o experienţă magnifică, pe care nu am întâlnit-o în rare ocazii- având în vedere că aceast este printre romanele de debut ale autoarei, este un fapt şi mai remarcabil, dar ceea ce dovedeşte că autoarea are foarte mult talent şi ştie să-l valorifice.

Personaje:

Tatum- Tate- o fată aparent timidă, dulce, curajoasă şi loială- este unul dintre personajele principale ale acestei serii. Ea este 'fata de treabă din vecini' (citând titlul Editurii Epica), care îi ajută pe ceilalţi fără a cere nimic în schimb, o fată pe care poţi conta oricând , dispusă să accepte greşelile celorlalţi şi chiar să-i ierte. Foarte mulţi vor clasifica această trăsătură ca un act de slăbiciune, dar sincer, pare un act de maturitate şi bunătate- personal, nu sunt genul care să nu ierte, dar sunt genul care nu uită- ea nu este, şi recunosc am fost foarte invidioasă pe ea pentru deţinerea acestei trăsături (dap, ştiu că nu este un personaj real, nu, nu am înnebunit- dar, sincer încă mai există astfel de persoane în lume, cel puţin aşa îmi place să cred).
Problema este că, deşi nu este o fire slabă, se poate vedea acest lucru prin gândurile ei, a fost mult prea mult timp paralizată de firea dominantă a lui Jared, dar, în cele din urmă cedează şi cedează în stil mare...

Jared- sincer, huligan nu mi se pare potrivit, nici agresor (poate doar parţial), oricum este un  personaj cu atitudine puternică, dominantă, ce nu se supune niciunei reguli şi nimăui- îmi place modul în care autoarea l-a descris fără a-i dezvălui secretele, iar atunci când sunt dezvăluite, el nu pare slab, ci dimpotrivă, doar un băiat ce s-a maturizat mult prea devreme, din cauza problemelor sale.
El nu este tipul drăguţ, care salvează eroina şi ziua, ci dimpotrivă, este întunecat şi plin de resentimente faţă umanitate şi persoane, în general, dacă luăm în considerare că persoanele dragi lui l-au trădat atunci când avea cea mai mare nevoie de el, putem înţelege de ce este construit în această manieră . Dar, Tate, reuşeşte să- l convingă că nu este nici personajul negativ (oh, nu- locul acesta este împărţit de Piper şi Nate), iar astfel el va duce în cele din urmă o luptă cu el însuşi pentru a fi tipul cel bun, cavalerul ei.

Madoc- sincer, el este unul dintre personajele mele preferate- sarcastic, băiatul rău şi obraznic, dar totodată şarmant şi incorigibil- ei bine, a reuşit să obţină un loc în inima mea, alături de Daniel ( personajul principal din 'Finding Cinderella), bineînţeles, cei doi sunt diferiţi precum noaptea şi ziua, dar au câteva trăsături comune precum umorul, sarcasmul, impulsivitatea, loialitatea faţă de prietenii lor şi şarmul personal, cu care reuşesc să 'înscrie' de mai multe ori decât alţi băieţi...
Dar aşa cum am menţionat deja, Madoc este incredibil de loial şi încearcă să-l ajute pe Jared să ia decizia corectă şi să fie fericit- mai trebuie să menţionez că abia aştept să-i aflu povestea în 'Rival'?

K.C- uff... este dificil- dat fiind faptul că iubesc această carte, dar sincer, personajul acesta m-a călcat pe bătături de fiecare dată când rostea un cuvânt în roman ( de fapt nu chiar, era suficientă propria ei prezenţă)- sincer, mi-a amintit de aşa-zişi ' prieteni' pe care îi avem cu toţii într-un moment al vieţii noastre. Totuşi, Tate, din nou a dat dovadă de aceea maturitate mai-sus menţionată şi a trecut cu vederea greşelile ei...

Piper, Nate şi Ben, nu aş fi vrut să-l includ şi pe ultimul personaj împreună cu primii doi, dar este necesar pentru a vă spune că veţi afla mai multe despre ei cititnd cartea!

Verdict Final- Debordând de un adevărat talent, ce nu poate fi ascuns sau reprodus, Penelope Douglas, ne aduce în prim- plan personajele unei poveşti irezistibile, cu personaje atent construite, puse într-o situaţie extrem de reală ce na face să ne aducem aminte că liceul ESTE o junglă, dar care poate fi trăită atât timp cât prietenii îţi sunt aproape, iar duşmanii ... şi mai aproape....

Notă: 10/5 (ştiu că nu există acest rating, dar, sincer 6/5 pare mult prea puţin).