RSS FEED
TWITTER
Postări
Recenzie: The Indigo Spell (Bloodlines#3) de Richelle Mead
luni, 9 iunie 2014
07:06
,
0 Comments
Etichete: Academia Vampirilor , Bloodlines , Recenzie , Richelle Mead , Spin-off , The Indigo Spell
Etichete: Academia Vampirilor , Bloodlines , Recenzie , Richelle Mead , Spin-off , The Indigo Spell
Recenzie: The Indigo Spell (Bloodlines#3) de Richelle Mead
Synopsis:
Sydney Sage is an Alchemist, one of a group of humans who dabble in magic and serve to bridge the worlds of humans and vampires. They protect vampire secrets--and human lives."
In the aftermath of a forbidden moment that rocked Sydney to her core, she finds herself struggling to draw the line between her Alchemist teachings and what her heart is urging her to do. Then she meets alluring, rebellious Marcus Finch--a former Alchemist who escaped against all odds, and is now on the run. Marcus wants to teach Sydney the secrets he claims the Alchemists are hiding from her. But as he pushes her to rebel against the people who raised her, Sydney finds that breaking free is harder than she thought. There is an old and mysterious magic rooted deeply within her. And as she searches for an evil magic user targeting powerful young witches, she realizes that her only hope is to embrace her magical blood--or else she might be next.
Recenzie:
Cred că am menţionat deja că inima mea va bate pentru totdeauna în ritmul numelui Adrian Ivashkov... bine, asta e stânjenitor, puţin... dar nu mă pot abţine! În această carte el ne prezintă acea imagine care ne-a făcut să ne îndrăgostim de el în Academia Vampirilor (să nu-mi spuneţi doamnelor, că nu aţi fost dezamăgite, puţin, când Rose l-a ales pe Dimitri, după ce Adrian a fost atât de atent, răbdător şi iubitor cu ea în 'Limitele Spiritului'?
Ei bine... mi-am dorit să revăd acea faţă a lui, care m-a cucerit irevocabil- iar acum... ahhh... a fost perfect... haios, grijului, sarcastic, PROTECTOR (dap, nu doar Dimitri poate să fie aşa), cu alte cuvinte un iubit în devenire perfect....
De ce în devenire? Pentru că Sydney i-a spus clar şi concis că cei doi nu vor fi împreună niciodată, sub nicio formă, în veci vecilor....dap, l-a spulberat complet în încheierea romanului 'Golden Lily şi, chiar dacă a stat puţin bosumflat şi iritant de drăgăstos în colţul lui, cel puţin pentru un timp, Adrian s-a decis să preia în mâini frâiele situaţiei şi să o convingă, cu răbdare şi statornicie, că sunt perfecţi unul pentru celălalt!
Astfel începe romanul. Sydney se pregăteşte să se îmbarcheze pentru cursa către Curte, unde se va desfăşura nunta lui Sonya cu Mihai, vă amintiţi de ei? Ei bine, acum cei doi sunt în sfârşit fericiţi, iar totul pare să decurgă perfect, doar că se întâmplă ceva ciudat cu Sydney...
Deşi i-a spus răspicat că nu-l iubeşte şi nici măcar nu se simte atrasă de el, totuşi, în timpul ceremoniei, Adrian reprezintă singura persoană la care se poate gândi şi, împotriva voinţei ei, îl găseşte puţin atrăgător în costumul lui albastru închis, desigur, fiind înconjurată de unul dintre colegii ei şi şefă, nu poate să se apropie de Adrian, doar dacă nu vrea să trezească bănuielile celor din jur cu privinţă la prietenia lor, dar Adrian rămâne Adrian şi reuşeşte să o invite la dans sub privirile dezgustate ale celor doi alchimişti şi şocate (puţin compătimitoare) ale celorlalţi invitaţi.
Dar, nu e timp de pierdut, profesoara lui Sydney, Terwilliger, maestra ei în artele magiei i-a cerut să o găsească de urgenţă pe sora ei, Veronica, o vrăjitoare malefică, care se hrăneşte cu frumuseţea fetelor tinere, astfel îşi prelungeşte propria tinereţe- ştiu, seamănă cu basmul lui Albă-ca-Zăpada-, aşa încât trebuie să o găsească imediat, până nu e prea târziu, iar Sydney, pupila ei perfectă trebuie să se ocupe de această problemă, desigur cu ajutorul lui Adrian. Dar, aceasta nu e singura ei problemă de rezolvat, ea are o misiune personală- aceea de a-l găsi pe Marcus Finch, un alchimist foarte vânat de organizaţia lor, dar care reprezintă un mister chiar pentru unii membri ai acestei organizaţii. Deci, situaţia este foarte complicată, în plus Sydney trebuie să se ocupe de aceste probleme astfel încât să nu le dea nimic de bănuit superiorilor ei, altfel va risca soarta lui Keith, iar ea este îngrozită de această posibilitate.
Totuşi, Adrian se dovedeşte a fi un ajutor foarte util, asemenea lui Robin cu Batman, iar împreună încep să afle mai multe mistere ascunse de alchimişti, precum şi cine este, dar mai ales unde se află Marcus. Desigur, avem parte de foarte mult amuzament în ceea ce îi priveşte pe membrii echipei noastre, spre exemplu Angeline reuşeşte să pice la matematică şi are nevoie de meditaţii- pe care le va primi de la Trey Juarez, un fost vânător de vampiri şi unul dintre prietenii apropiaţi ai lui Sydney. Ar trebui să menţionez că Angeline se află intr-o relaţie cu Eddie, acesta din urmă a renunţat la fidelitatea pe care o purta lui Jill, exact în momentul, în care aceasta descoperă că s-a îndrăgostit de Eddie şi s-a despărţit de fostul ei prieten- seamănă cu o telenovelă nu-i aşas?
Situaţia amoroasă este complicată, situaţia păcii dintre ei este complicată şi se află într-un mare pericol- alchimiştii dacă îi vor descoperi, atunci o vor arunca la reeducare pe Sydney şi le vor face viaţa un iad prietenilor ei, vânătorii de vampiri au promis că se vor răzbuna pe ei pentru afrontul din romanul 'Golden Lily',iar moroii aşteaptă doar cel mai mic prilej de a o descoperi pe Jill şi de a o ucide, astfel detronând-o pe Lissa. Iar cel mai important aspect, Sydney tocmai a descoperit cum să evite efectele tatuajului ei, astfel distrugănd influenţa pe care o exercită alchimiştii...
Caracterizarea personajelor:
Sydney se maturizează foarte mult în acest roman, reuşind să treacă cu totul peste aversiunea ei faţă de vampiri, chiar mai mult decât atât, începe să practice magia, fără a se mai teme de ea şi devine din ce în ce mai bună. În plus, sentimentele ei pentru Adrian se adâncesc, iar oricât de imposibilă şi destinată eşecului pare a fi o astfel de relaţie, cei doi nu se pot opune atracţiei şi iubirii ce înfloreşte încetul cu încetul Mi-a plăcut să o văd ope Sydney cum sde luptă cu emoţiile ce o cuprindea la cea mai mică atingere sau privire a lui Adrian, sau cum uita complet de sarcinile ei doar când acesta o sărută.
Totodată mi-a plăcut să o văd atât de deschisă şi fericită cu noi ei prieteni, fiind atentă, protectoare cu Jill, împărţind aceeaşi grijă şi responsabilităţi cu Eddie, fiind atentă la poznele lui Angeline şi îndrăgostită de Adrian. A suferit practic o schimbare completă faţă de fata timidă şi reţinută din Academia Vampirilor.
Adrian- Adrian s-a schimbat şi el, încercând să renunţe la viciurile lui (fumatul şi femeile) pentru a-i dovedi lui Sydney că se poate baza pe el fără teamă, totodată devine protector şi capabil să se jertfească pentru Sydney, dar mai mult decât atât devine persoana de încredere şi aflată în sincron perfect cu persoana iubită, întocmai cum Rose a sugerat în romanul 'Sacrificiul Final'. Fetelor, înarmaţi-vă şi pregătiţi-vă să cunoaşteţi un Adrian demn de iubit şi adorat, asemenea lui Dimitri....
Verdict Final- Dacă aţi citit Academia Vampirilor, atunci pregătiţi-vă să parcurgeţi o serie la fel de perfect de delicioasă, plină de andrenalină, care te va duce în situaţii limită, cu vrăjitoare, alchimişti, vânători de vampiri, moroi, strigoi care vor încerca să te extermine. Pregătiţi-vă pentru ceea ce va fi sfârşitul Academiei Vampirilor....
Nota mea: 10/5.
Citate:
“Because I can't help doing it," he said with a shrug. "And hey, if I keep loving you, maybe you'll eventually crack and love me too. Hell, I'm pretty sure you're already half in love with me."
"I am not! And everything you just said is ridiculous. That's terrible logic."
Adrian returned to his crossword puzzle. "Well, you can think what you want, so long as you remember-no matter how ordinary things seem between us-I'm still here, still in love with you, and care about you more than any other guy, evil or otherwise, ever will."
"I don't think you're evil."
"See? Things are already looking promising.”
“Adrian's face was the picture of perfect politeness and restraint, meaning something disastrous was about to happen.”
“You're not as much of a lost cause as she was. I mean, with her, I had to overcome her deep, epic love with a Russian warlord. You and I just have to overcome hundreds of years' worth of deeply ingrained prejudice and taboo between our two races. Easy.”
“But each time you use spirit, you're more likely to go crazy.”
“Already crazy about you, Sage.”
“Piece of Heaven?"
"No, that other place I'm going to go to for thinking what I'm thinking.”
“But when I touch you, your aura … it smolders. The colors deepen, it burns more intensely, the purple increases. Why? Why, Sydney?” He used that hand to pull me closer. “Why do you react that way if I don’t mean anything to you?” There was a desperation in his voice, and it was legitimate.”
“Whatever happened to the dragon?"
I mustered my primmest tone.
"He has a name, you know."
Adrian pulled back and gave me a curious look.
"I didn't know, actually. What'd you decide on?"
"Hopper" When Adrian laughed, I added
"Best rabbit ever. He'd be proud to know his name is being passed on."
"Yes, I'm sure he would. Did you name the Mustang too?"
"I think you mean the Ivashkinator."
He stared at me in wonder.
"I told you I loved you, right?
"Yes," I assured him. "Many Times”
“Adrian looked over at me again. “Who knows more about male weakness: you or me?”
“Go on.” I refused to directly answer the question.
“Get a new dress. One that shows a lot of skin. Short. Strapless. Maybe a push-up bra too.” He actually had the audacity to do a quick assessment of my chest. “Eh, maybe not. But definitely some high heels.”
“Adrian,” I exclaimed. “You’ve seen how Alchemists dress. Do you think I can really wear something like?”
He was unconcerned. “You’ll make it work. You’ll change clothes or something. But I’m telling you, if you want to get a guy to do something that might be difficult, then the best way is to distract him so that he can’t devote his full brainpower to the consequences.”
“You don’t have a lot of faith in your own gender.”
“Hey, I’m telling you the truth. I’ve been distracted by sexy dresses a lot.”
I didn’t really know if that was a valid argument, seeing as Adrian was distracted by a lot of things. Fondue. T-shirts. Kittens. “And so, what then? I show some skin, and the world is mine?”
“That’ll help.” Amazingly, I could tell he was dead serious. “And you’ve gotta act confident the whole time, like it’s already a done deal. Then make sure when you’re actually asking for what you want that you tell him you’d be ‘so, so grateful.’ But don’t elaborate. His imagination will do half the work for you. ”
I shook my head, glad we’d almost reached our destination. I didn’t know how much more I could listen to. “This is the most ridiculous advice I’ve ever heard. It’s also kind of sexist too, but I can’t decide who it offends more, men or women.”
“Look, Sage. I don’t know much about chemistry or computer hacking or photosynthery, but this is something I’ve got a lot of experience with.” I think he meant photosynthesis, but I didn’t correct him. “Use my knowledge. Don’t let it go to waste.”
“I sent a quick text to Adrian: I have a hickey! You can’t ever kiss me again. I honestly hadn’t expected him to be awake this early, so I was surprised to get a response: Okay. I won’t kiss you on your neck again.
So typical of him. No! You can’t ever kiss me ANYWHERE. You said you were going to keep your distance.
I’m trying, he wrote back. But you won’t keep your distance from me.
I didn’t dignify that with a response.”
“Adrian Ivashkov wasn’t easy to surprise, but I surprised him then when I brought his mouth toward mine. I kissed him, and for a moment, he was too stunned to respond. That lasted for, oh, about a second. Then the intensity I’d come to know so well in him returned. He pushed me backward, lifting me so that I sat at the table. The tablecloth bunched up, knocking over some of the glasses. I heard what sounded like a china plate crash against the floor.
Whatever logic and reason I normally possessed had melted away. There was nothing but flesh and fire left, and I wasn’t going to lie to myself—at least not tonight.”
Seria Bloodlines..
0 Response to "Recenzie: The Indigo Spell (Bloodlines#3) de Richelle Mead"
Trimiteți un comentariu