Fantasy&Education

Recenzie: Playlist pentru Nick si Norah de  David Levithan, Rachel Cohn


Descriere: 

New York?
Pe locuri, fiţi gata, start:Norah şi Nick sunt pregătiţi să-şi asume riscurile unui salt în necunoscut.
O poveste lungă cât o noapte newyorkeză despre un băiat şi o fată care ajung, prin forţa destinului şi a muzicii, parteneri într-o sumedenie de aventuri amuzante. Cei doi se descoperă unul pe altul după ce Nick o roagă pe Norah, la finalul unui concert dintr-un club, să fie prietena lui... pentru doar cinci minute.
O întâlnire între două lumi aparent diferite, cu excepţia pasiunii pentru muzică: Norah e fiica rebelă a unui mare producător muzical, Nick e basist şi compozitor într-o trupă underground de queercore. întâmplarea face ca amândoi să aibă inima frântă după eşecuri în dragoste.

Un volum proaspăt, inteligent, amuzant şi, în ciuda limbajului licenţios pe alocuri, deloc lipsit de duioşie. O carte pentru tinerii şi neliniştiţii de toate vârstele.

„Nu-i destul să stai singur pe trotuar şi să compui un cântec pentru o fată, dacă n-ai tupeul să încerci măcar să vorbeşti cu ea." -- R. Cohn & D. Levithan

„Ştiu că o să-ţi sune ciudat, dar te-ar deranja să fii prietena mea în următoarele cinci minute?" -- R. Cohn & D. Levithan

Gândurile mele (Roxana):
Sunt conștientă că regulile sunt făcute cu un motiv anume, acela de a menține ordinea și disciplina, dar uneori avem nevoie de haos, de aceea nebunie prin care ne eliberam emoțiile și ne lăsăm în voia simțurilor, a muzicii neauzite decât de noi....

“I'm thinking I would like to dance in the rain with this person. I would like to lie next to him in the dark and watch him breathe and watch him sleep and wonder what he's dreaming about and not get an inferiority complex if the dreams aren't about me.”



În Playlist pentru Nick și Norah vedem o nouă perspectivă asupra vieții- adevărat una pe care o cunoaștem deja din cele mai vechi timpuri, anume: Carpe Diem, de a trăi fiecare clipă ca și cum ar fi ultima. Dar trebuie să recunoaștem că uneori nu este atât de simplu să nu mai acorzi atenție problemelor zilnice, a rutinei care inevitabil se instaurează în viața noastră fără să realizăm acest lucru. Totuși oare nu suntem fericiți cu această noțiune de rutină? Oare ea nu ne oferă siguranța de care avem nevoie cu atâta disperare? Oare chiar am găsi în noi forța necesară de ne arunca toate planurile pe apa sâmbetei și să mergem mai departe cu un zâmbet pe buze, știind că viața noastră nu va mai fi niciodată la fel? Recunosc că nu aș putea să trăiesc neavând un plan, de aceea o admir pe Norah, sau mai precis îi admir voința...

Totul începe cu Nick  care încearcă să-și revină după o despărțire amară- voi admite că în timp ce o ador pe Tris din Divergent, această Tris m-a lăsat cu un gust destul de amar și pe mine- și cu toate că el este sfâșiat din pricina sentimentelor sale... a faptului că Tris i-a frânt inima fără să stea de două ori pe gânduri, Noah încă speră că ar mai putea exista o altă șansă, altfel nu-și explică motivul pentru care aceasta îl bântuie în continuare, amintindu-i de timpurile mai bune...
Adevărul este că Tris este complexă, poate fi o ticăloasă fără inimă, dar în același timp și o prietenă-dușmană ciudată. Adevărul este că nu vă pot povesti foarte mult despre relația ei cu celelalte două personaje principale, fără a vă dezvălui o parte din secretele acestora...


Ceea ce vă pot spune... este faptul că acest roman este o călătorie a două suflete rănite, ce ascund propriile lor probleme, dar care se găsesc unul pe celălalt exact la momentul nepotrivit (în ochii lor), potrivit pentru noi.

În seara concertului trupei lui Nick, singurul lui moment de pace, nefiind nevoit să se concentreze asupra eșecului său în dragoste... își face apariția nedorită Tris, care se hotărăște să-și etaleze noul iubit în fața fostului. Acesta este momentul în care Nick simte se prăbușește și trebuie să-i dovedească lui Tris că nu este singura ce poate merge mai departe. Cum? Simplu! Rugându-se de o fată necunoscută să-i fie iubită pentru o seară și o sărută....

Acesta este momentul în care amândoi descoperă că se cunosc prin intermediul lui Tris și tot acum Nick se hotărăște să o ajute pe această fată atât de diferită de cea ce fusese iubirea lui! Ceea ce nu știe este faptul că ea aflase deja totul despre el și chiar mai mult decât atât....
Dar încetul cu încetul, cei doi se apropie, descoperind că muzica îi unește mai mult decât au fost unite vreodată două persoane...



Povestea o aflăm din perspectiva ambelor personaje și sunt conștientă că nu toți vor fi de acord cu opinia mea... în sensul că mi-a plăcut la nebunie să aflu perspectiva lui Nick (pentru mulți pare destul de emo, dar aș vrea să luați în considerare că tocmai a fost părăsit de fata pe care o adora). Chiar mai mult decât atât... a fost o adevărată experiență să văd cum Nick este consumat de sentimentele pentru Tris și emoțiile ce apar pentru Norah.

“I Wanna Hold Your Hand.’ First single. Fucking brilliant. Perhaps the most fucking brilliant song ever written. Because they nailed it. That’s what everyone wants. Not 24-7 hot wet sex. Not a marriage that lasts a hundred years. Not a Porsche or a blow job or a million-dollar crib. No. They wanna hold your hand. They have a feeling that they can’t hide.”


Autori: